Briose cu mar

Zilele trecute am gasit o reteta de briose intr-o revista si am zis sa o incerc, e simpla, rapida, o puteti face cu ce aveti la indemana si basca e foarte potrivita ca si gustarica pentru prichindei.

[sgmb id=”1″]

Continue reading →

Prajiturele cu crema de ciocolata si nuca

Eu si Anutza am fost azi singurele acasa si am bucatarit ca intre fete ceva dulce pentru tati si bunici. Pentru ca asa ii place lui mami sa se complice, am ales o prajiturica simpla de preparat dar destul de migaloasa la montaj (Anutza s-a plictisit repede si a preferat nani decat sa o priveasca pe mami cum scobeste fursecuri).

A fost un fel de fusion intre 2 prajituri clasice: nuci si caise, ambele prajituri erau printre preferatele mele in copilarie, am incercat sa le combin cumva si iata ce a iesit.

Continue reading →

Reteta de coliva – dezlegarea la dulce

Ieri a fost Sambata Mortilor, hai sa nu-i spunem sarbatoare, mai degraba o aducere aminte a celor care nu mai sunt printre noi… dar nu vreau sa intristez pe nimeni, pentru mine toate momentele astea au o aroma deosebita, cu care am crescut si pe care o voi iubi mereu – COLIVA.

[sgmb id=”1″]

Cui nu-i place coliva (sincer nu cred ca exista asa ceva)! De cand ma stiu, am fost mare fan al desertului dacilor (ca asa ne-au invatat la scoala) si atat bunicile mele cat si mama fac o coliva delicioasa. Am numai amintiri placute legate de acest desert gustos, bunica ma lua pe la toate pomenile si parastasele si ma indemna cu tot felul de bunatati dar nu-mi trebuia decat coliva; alteori, se intampla rar, ce-i drept, bunica nu facea coliva si atunci trebuia sa pandesc la poarta vreo baba ratacita cu cosnita pe brat, si cand o vedeam ieseam din curte si de unde nu-i trageam niste ochiade insistente poate poate mi-o da ceva din cosnita ei. Si poate baba chiara sau concentrata la drum nu ma vedea dar nu renuntam, strigam dupa ea cu saru-mana pana se dezmeticea si venea cu lingura de coliva intinsa la mine. Dupa un cuviincios „Bodaproste!” alergam cu sufletul la gura in curte sa-mi mananc prada. Ce vremuri inocente… nu aveam nici Kinder cu surprize, nici Happy meal, insa ne bucuram sincer la fiecare lingura de coliva primita la colt de strada.

Fiecare gospodina isi are reteta proprie de coliva, procedeul e simplu si e acelasi : arpacas ales bine, spalat in multe ape, fiert si indulcit, imbogatit cu nuci si aromatizat cu coaja de lamaie, vanilie sau rom, decorata cu bombonele colorate, nuca de cocos sau alte nebunii. Musai se punea semnul crucii cu un obiect din plastic ca o stampila si se presara cacao. Coliva se duce la biserica s-o descante preotul dimpreuna cu un colac si o sticluta cu vin rosu si apoi se imparte cu drag celor pofticiosi.

Sper ca v-am facut pofta! S-auzim de bine!

Tarta cu mascarpone si miere

Salutare tuturor! Azi am facut ceva dulce si satios, si sa fiu sincera si usor de facut – tarta cu branza mascarpone si miere. Pentru a echilibra un pic balanta am adaugat fructe de padure congelate, dar cred ca aceasta tarta merge si cu orice fruct de sezon.

[sgmb id=”1″]

Continue reading →

Chec cu lamaie si mac

Ieri am fost la masa prin vecini si am gustat o prajitura grozava si din cate se pare, usor de facut – un chec cu lamaie si mac. Pentru ca a fost un succes printre invitati m-am hotarat sa il impart si cu voi…

[sgmb id=”1″]

Continue reading →

Tort suedez cu migdale – reteta fara gluten

Salutare, din nou! Azi sarbatorim o noua zi de iarna veritabila, cu ninsori abundente si, ca de obicei, troieneala in toata regula (iarasi sunt inzapezita acasa, cu toate drumurile de acces blocate). Si cum sa sarbatorim mai bine decat cu un delicios tort suedez cu migdale, crema de vanilie si caramel (arata prea putin senzational decat ar trebui, insa gustul e de-a dreptul divin).

[sgmb id=”1″]
     Am gasit aceasta reteta de un blog al unei gospodine suedeze, se pare ca era prajitura favaorita a regelui suedez Oscar II (de fapt prajitura ii si poarta numele), si din aspect si compozitie mi-a sunat cunoscut… chiar familiar, si mi-am amintit ca am gustat bunaciunea asta la restaurantul celebrului magazin de mobila suedez din zona Baneasa.

Continue reading →

Cornulete bicolore cu rahat

Mi-am adus aminte de un dulce deosebit pe care l-am mancat pentru prima data acum cativa ani – cornulete in doua culori cu rahat. Imi plac foarte mult mai ales pentru ca nu contin untura ca majoritatea retetelor autohtone de cornulete, sunt foarte fragede si pufoase, sunt economice si destul de simplu de pregatit.

Aceasta reteta ii apartine soacrei mele de la care am invatat foarte mult in domeniul „dulcinelelor”.

[sgmb id=”1″]

Continue reading →

Eclere cu crema de vanilie

Azi mi s-a facut dor de prajiturile de cofetarie, si pentru ca nu rezist la gandul unui ecler simplu, delicios cu crema aromata si multa ciocolata pe deasupra m-am hotarat sa incerc sa fac eclere in casa. Reteta de ecler cred ca poti gasi cam peste tot pe internet asa ca am ales una la intamplare si m-am apucat de treaba. Nu pot sa spun ca am fost foarte mandra de ce a iesit pentru ca… ei bine aratau ca niste piscoturi, in nici un caz eclere,  nu erau nici macar dulci… ce am invatat din experienta asta e ca nu toate retetele de pe net sunt ok, si doi, in cazul eclerelor trebuie mare atentie la cantitatea de oua din compozitie.
Nu m-am dezarmat si am trecut la planul B: ajutorul meu cel mai de nadejde, the husband care desi nu stie prea multe prin bucatarie (nici macar unde tinem sarea) se pricepe de minune sa ma coordoneze printre cartile de bucate si paginile de internet, si de la catastrofele de mai sus am ajuns la deliciile de mai jos:

Continue reading →

Rețetă cremă simplă de vanilie

Îmi plac foarte mult prăjiturile fragede, pufoase și musai cu cremă simplă de vanilie, care te îmbie să mai încerci o bucată, tocmai de aceea cred că la orice prăjitură, crema face diferența. Dacă ați mai citit ceva din posturile mele anterioare poate ați observat că eu nu folosesc creme sau puddinguri la plic sau frișcă deja preparată la cutie sau la tub spray, ci încerc pe cat posibil sa păstrez o nota cat mai naturala, de aceea toate cremele pe care le folosesc la prăjiturile mele sunt făcute de la zero din ingrediente proaspete și naturale. Cea mai populară cremă și preferata mea de la distanta este crema simplă de vanilie sau „creme patissiere” sau „pastry cream”, oricum ați numi-o este foarte simplu de făcut și e mult mai sănătoasa și mai gustoasă decât puddingul instant de la plic.

crema simplă de vanilie

Unul dintre elementele esențiale este în mod evident aroma de vanilie și nimic nu e mai potrivit pentru această cremă decât păstăile de vanilie, o cremă veritabila trebuie sa conțină semințe de vanilie sau extract pur de vanilie sau cel puțin zahăr vanilat care să conțină semințe de vanilie oricum, încercați să evitați esențele de vanilie pe care le găsiți pe rafturile supermarketurilor pentru că nu au nici o legătura cu vanilia adevărată și pot lăsa un gust amar în creme. (Nu vreau sa par ipocrită pentru că am mai folosit și eu esențe ieftine, din lipsa de opțiuni, dar nimic nu se compara cu vanilia adevărată).

Continue reading →

New York cheesecake – prajitura perfecta

Buna tuturor! Zilele trecute am refacut pentru prima oara un cheesecake clasic, pe care m-am hotarat greu sa il fac poate din cauza cremei de branza (niciodata nu m-am omorat dupa prajiturile sau placintele cu branza), poate din cauza „legendelor” cum ca ar fi dificil de realizat sau pur si simplu pentru ca nu am mancat niciodata una cu adevarat delicioasa. Vorbesc despre cheesecake-ul acela original, nu adaptarile cu fel de fel de creme si spun „refacut” pentru ca in urma cu ceva luni am incercat sa il fac in casa pentru prima data si mi-a iesit o pasca veritabila. Mi-am luat inima in dinti, mi-am infoiat moralul si m-am apucat din nou, de data asta cu altfel de branza, mai cremoasa, cu un continut ridicat de grasime (merge si cu crema de branza gen Philadelphia).
Pana sa imi suflec manecile si sa va prezint pas cu pas etapele pregatirii ei, as incepe sa va spun cateva cuvinte despre prajitura aceasta. Desi i se spune New York cheesecake, se pare ca reteta e veche se cateva secole, fiind inclusa intr-o carte de bucate din secolul XVI (dar sa nu va inchipuiti ca ingredientele erau atat de bine calculate ca in ziua de azi). In forma sa actuala, aceasta prajitura a aparul pe tejghelele restaurantelor la inceputul secolului XX in America (evident la New York) ca si gustare a imigrantilor (existau chiar 2 retete rivale cea a evreilor  facuta cu branza dulce grasa „cream cheese” si cea a italienilor facuta cu ricotta).

[sgmb id=”1″]

Continue reading →