Cozonac cu nuca si cacao

Am tot evitat sa fac cozonac pentru ca am in familie gospodine care fac treaba asta mai bine ca mine, dar anul asta am zis ca trebuie sa imi iau inima in dinti si nu trebuie sa ma las impresionata de stereotipuri: cozonacii sunt migalosi, pretentiosi, le trebuie caldura multa, trebuie framantati cel putin 30 de minute, etc, etc, etc.
Iata ce zice la carte (o carte de bucate veche de 40 de ani):

  • Cozonacii trebuie pregatiti intr-o bucatarie calda, fara curenti de aer;
  • Cozonacii preparati cu multe oua, zahar, unt, cresc mai greu;
  • La framantat, aluatul nu trebuie sa se rupa in maini, ci se va impaturi;
  • Un aluat de cozonac bun va fi nici prea moale nici prea tare;
  • Cozonacii nu trebuie lasati sa creasca prea mult in forme, inainte de a-i introduce in cuptor;
  • La inceputul coacerii, cuptorul trebuie sa fie mai domol (cam 15 minute), iar in rest potrivit de tare. Cozonacii nu se tin in cuptor mai mult de 45 de minute;
  • Cozonacii copti nu se aseaza unul langa altul ca sa nu se incruzeasca, etc

Eu am incercat cea mai simpla metoda, pe care am fasit-o la Lena si pe care am adaptat-o in stilul meu. Iata si produsul finit:

Continue reading →

Papanasi cu smantana si dulceata de prune

La multi ani, doamnelor! Cu scuzele de rigoare pentru intarziere va ofer ceva dulce ca sa ma revansez…

[sgmb id=”1″]
… si ceva dragalas (aparut de curand de sub nametii de zapada de la mine din curte) ca sa va mearga la suflet…

Continue reading →

Reteta de coliva – dezlegarea la dulce

Ieri a fost Sambata Mortilor, hai sa nu-i spunem sarbatoare, mai degraba o aducere aminte a celor care nu mai sunt printre noi… dar nu vreau sa intristez pe nimeni, pentru mine toate momentele astea au o aroma deosebita, cu care am crescut si pe care o voi iubi mereu – COLIVA.

[sgmb id=”1″]

Cui nu-i place coliva (sincer nu cred ca exista asa ceva)! De cand ma stiu, am fost mare fan al desertului dacilor (ca asa ne-au invatat la scoala) si atat bunicile mele cat si mama fac o coliva delicioasa. Am numai amintiri placute legate de acest desert gustos, bunica ma lua pe la toate pomenile si parastasele si ma indemna cu tot felul de bunatati dar nu-mi trebuia decat coliva; alteori, se intampla rar, ce-i drept, bunica nu facea coliva si atunci trebuia sa pandesc la poarta vreo baba ratacita cu cosnita pe brat, si cand o vedeam ieseam din curte si de unde nu-i trageam niste ochiade insistente poate poate mi-o da ceva din cosnita ei. Si poate baba chiara sau concentrata la drum nu ma vedea dar nu renuntam, strigam dupa ea cu saru-mana pana se dezmeticea si venea cu lingura de coliva intinsa la mine. Dupa un cuviincios „Bodaproste!” alergam cu sufletul la gura in curte sa-mi mananc prada. Ce vremuri inocente… nu aveam nici Kinder cu surprize, nici Happy meal, insa ne bucuram sincer la fiecare lingura de coliva primita la colt de strada.

Fiecare gospodina isi are reteta proprie de coliva, procedeul e simplu si e acelasi : arpacas ales bine, spalat in multe ape, fiert si indulcit, imbogatit cu nuci si aromatizat cu coaja de lamaie, vanilie sau rom, decorata cu bombonele colorate, nuca de cocos sau alte nebunii. Musai se punea semnul crucii cu un obiect din plastic ca o stampila si se presara cacao. Coliva se duce la biserica s-o descante preotul dimpreuna cu un colac si o sticluta cu vin rosu si apoi se imparte cu drag celor pofticiosi.

Sper ca v-am facut pofta! S-auzim de bine!