Paris Brest – un alt fel de ecler

Inca o data ma declar fan al deliciilor franțuzești și cu aceasta ocazie am mai testat o prăjitură pe care mi-am dorit sa o pregătesc de foarte mult timp – Paris Brest. Am preluat rețeta de aici și am încercat sa o urmez cu strictețe pentru ca deși am mai făcut deserturi cu aluat opărit (ecler, choux) este pentru prima data când fac Praliné. Spre deosebire de  pralinele de ciocolata de pe rafturile magazinelor, Praliné-ul este o crema foarte fina și delicata obținută exclusiv din alune de pădure și migdale prăjite și măcinate îndelung. O sa revin cu un post special dedicat exclusiv acestui „accesoriu” Delux care merita tot efortul și care va poate transforma orice crema într-o delicatesa.

untitled-6

Câteva cuvinte despre numele acestui desert special: la început nu am înțeles ce legătură are acest desert cu Parisul și ce înseamnă Brest. De pe Wiki am aflat ca a fost creata in 1910 cu ocazia comemorării unei celebre curse celebre de biciclete pe ruta  Paris–Brest–Paris (a se observa ca prăjitura are forma de roata de bicicleta).

untitled-2Atenție! Acest desert are o valoare calorica foarte mare și nu este recomandat persoanelor la dieta… Pana acum nu m-a refuzat nimeni deci o sa presupun ca nu cunosc pe nimeni la dieta.

Continue reading →

Tort suedez cu migdale – reteta fara gluten

Salutare, din nou! Azi sarbatorim o noua zi de iarna veritabila, cu ninsori abundente si, ca de obicei, troieneala in toata regula (iarasi sunt inzapezita acasa, cu toate drumurile de acces blocate). Si cum sa sarbatorim mai bine decat cu un delicios tort suedez cu migdale, crema de vanilie si caramel (arata prea putin senzational decat ar trebui, insa gustul e de-a dreptul divin).

[sgmb id=”1″]
     Am gasit aceasta reteta de un blog al unei gospodine suedeze, se pare ca era prajitura favaorita a regelui suedez Oscar II (de fapt prajitura ii si poarta numele), si din aspect si compozitie mi-a sunat cunoscut… chiar familiar, si mi-am amintit ca am gustat bunaciunea asta la restaurantul celebrului magazin de mobila suedez din zona Baneasa.

Continue reading →

Eclere cu crema de vanilie

Azi mi s-a facut dor de prajiturile de cofetarie, si pentru ca nu rezist la gandul unui ecler simplu, delicios cu crema aromata si multa ciocolata pe deasupra m-am hotarat sa incerc sa fac eclere in casa. Reteta de ecler cred ca poti gasi cam peste tot pe internet asa ca am ales una la intamplare si m-am apucat de treaba. Nu pot sa spun ca am fost foarte mandra de ce a iesit pentru ca… ei bine aratau ca niste piscoturi, in nici un caz eclere,  nu erau nici macar dulci… ce am invatat din experienta asta e ca nu toate retetele de pe net sunt ok, si doi, in cazul eclerelor trebuie mare atentie la cantitatea de oua din compozitie.
Nu m-am dezarmat si am trecut la planul B: ajutorul meu cel mai de nadejde, the husband care desi nu stie prea multe prin bucatarie (nici macar unde tinem sarea) se pricepe de minune sa ma coordoneze printre cartile de bucate si paginile de internet, si de la catastrofele de mai sus am ajuns la deliciile de mai jos:

[sgmb id=”1″]

Continue reading →

Reteta crema de vanilie clasica

Imi plac foarte mult prajiturile fragede, pufoase si aromate, care iti lasa in gura o aroma placuta care te îmbie sa mai incerci o bucata, tocmai de aceea cred ca la orice prajitura, crema face diferenta. Daca ati mai citit ceva din posturile mele anterioare poate ati observat ca eu nu folosesc creme la plic, pudinguri, gelatina sau frisca deja preparata la cutie sau la tub gen spray, incerc pe cat posibil sa ma feresc de combinatiile acestea pe care le consider total nesanatoase.
Cea mai populara crema este cea de vanilie sau „creme patissiere” sau „pastry cream”, oricum ati numi-o este foarte simplu de facut si e mult mai sanatoasa si mai gustoasa decat puddingul instant de la plic (ce-i drept poate ca e mai costisitoare dar cred ca merita efortul).

dsc_0538

Unul dintre elementele esentiale sunt pastaile de vanilie, o crema veritabila trebuie sa contina seminte de vanilie sau puteti folosi extract pur de vanilie, oricum, incercati sa evitati esentele de vanilie pe care le gasiti pe rafturile supermarketurilor pentru ca nu au nici o legatura cu vanilia adevarata si pot lasa un gust amar in creme. (Nu vreau sa par ipocrita pentru ca am mai folosit si eu esente ieftine, din lipsa de optiuni, la momentul respectiv dar in nici un caz nu e o obisnuinta).
Cat despre faina sau amidon, le puteti folosi pe amandoua in cantitati egale sau deloc – din cate stiu eu faina fiarta ar trebui evitata; din pacate, eu inca nu am reusit sa prepar o crema legata si consistenta fara amidon, stiu doar ca se poate realiza o astfel de crema si fara intaritori, insa nu pot sa spun exact cum se face pt ca nu am reusit inca sa o testez.

Continue reading →